Enigmele manuscrisului Voynich

O descoperire uimitoare
Istoria nu duce lipsa de manuscrise misterioase a caror explicatie stiintifica sa se lase inca asteptata dupa secole de cercetari ; vezi harta amiralului turc Piri Reis, redactata in 1513 si care prezinta in detaliu atat coastele celor doua continente americane cat si parti ale Antarcticii neacoperita de gheata (adica asa cum era acum cel putin sase milioane de ani) ; sau Carta Marina, harta preotului suedez Olaus Magnus care prezenta in 1539 curentii marini scandinavi, descoperiti de oamenii de stiinta de abia in secolul XX. Si totusi, enigmele manuscrisului Voynich par a fi, de departe, cel mai greu de descifrat.

Documentul, care acum se afla in biblioteca Universitatii Yale din Statele Unite, a inceput sa faca valva inca de la descoperirea sau, mai bine spus, redescoperirea sa, in 1912 de catre anticarul polonez Wilfried Michael Voynich. Acesta il va gasi „intr-un vechi castel din Europa”, mai precis la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma, unde se pare ca manuscrisul fusese dat uitarii de cateva secole. Specializat in analiza si evaluarea documentelor vechi, Voynich va remarca imediat caracterele misterioase si imaginile cel putin bizare, ce ilustrau cele 246 de pagini ingalbenite de vreme.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Nu mai putin curios era si documentul aflat intre paginile sale, mai precis o scrisoare datata „Praga 19 august 1666”, scrisa de un anume Joannes Marcus Marci, si adresata lui Athanasius Kircher, ilustru ganditor si lingvist al vremii, unul dintre primii cercetatori care incercase, printre altele, descifrarea hieroglifelor egiptene. Marci sustinea ca documentul ar fi apartinut regelui Rudolf al II-lea de Habsburg (1552–1612), care il achizionase in schimbul unei sume imense, 600 de ducati (aproximativ 60.000 de euro la ora actuala), in speranta ca ar contine dezlegarea misterului care privea tranformarea plumbului sau a oricarui alt metal in aur. Scrisoarea mai mentioneaza si ca manuscrisul ar fi putut fi opera lui Roger Bacon, renumitul filozof si alchimist englez din secolul al XIII-lea, unul dintre putinele personaje din Europa acelor vremuri care ar fi avut cunostintele necesare crearii unei asemenea opere de arta.

Mai mult, Joannes Marcus Marci  noteaza ca ar fi renuntat de buna voie la document dupa ce isi dedicase zadarnic intreaga viata descifrarii scrierii misterioase.

Mentiuni istorice
Scrisoarea lui Joannes Marci pare a fi in afara oricarei banuieli de frauda, atata vreme cat insemnarile de la curtea regelui Rudolf al II-lea amintesc de achizionarea unui document cu presupuse insemnari de alchimie, de la un misterios vanzator ambulant ce reusise sa castige increderea monarhului. Insusi Rudolf al II-lea anuntase in mai multe randuri descoperirea unei metode de a umple vistieria cu aur si angajase un numeros grup de invatati, al caror unic scop era decriptarea scrierii necunoscute. Activitatile lor aveau sa ramana insa fara nici un rezultat, iar dupa ce manuscrisul ajunge la Kircher, trece in grija Ordinului Iezuitilor, prin persoana lui Pierre Jean Beckx, mai marele ordinului, pentru ca, intr-un final sa fie uitat in arhivele colegiului din Frascati.
Enigmele manuscrisului
Nimeni nu a reusit sa dezlege, in cei peste 500 de ani care se presupune ca ar fi trecut de la redactarea manuscrisului Voynich, macar unul dintre misterele care inconjoara neobisnuitul document: origini, autor, scriere, imagini sau limba in care a fost redactat. Si asta dupa ce, numai in secolul XX, o veritabila armata de paleografi, inclusiv specialistii americani ce descifrasera codul german „Enigma”, a esuat lamentabil.

Initial, decriptarea sa parea o sarcina usoara pentru lingvistii contemporani, atata vreme cat textul era format din cuvinte ce se repetau si pareau sa urmeze o linie inteligibila, asemeni tuturor limbilor cunoscute. Entuziasnul acestora avea, insa, sa paleasca la scurt timp, atunci cand vor descoperi ca alfabetul necunoscut parea sa semene cu majoritatea limbilor de circulatie internationala din sec. XVI –XVII, si totusi sa nu aibă corespondent cu nici una dintre ele. Paleografii au reusit sa identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite in cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). dar si litere ce aduc cu veche scriere runica sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul ca manuscrisul pare scris de doua persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialistii impartind textul in doua categorii de scriere: Voynich A si Voynich B, fara nicio alta evolutie, insa, in descifrarea acestora.

Iar ca misterul sa fie complet, nici unul dintre cuvinte nu are mai putin de trei litere sau mai mult de zece, fapt neintalnit in nicio limba cunoscuta, iar semnele de punctuatie lipsesc cu desavarsire, motiv ce i-a determinat pe paleografi sa creada ca este vorba de un document cifrat, un fel de cod medieval accesibil numai initiatilor.

Daca scrierea reprezinta o necunoscuta, imaginile, care ar fi trebuit sa ofere mai multe informatii si care se gasesc aproape pe fiecare pagina, sunt de-a dreptul bizare: plante necunoscute pe pamant, figuri feminine, majoritatea nud, ce par a se scalda in bazine de forma unor organe interne umane, legate intre ele prin ciudate conexiuni tubulare, semne zodiacale complicate si reprezentari ale unor posibile constelatii sau grupuri stelare necunoscute.
Originile documentului si posibilii sai autori
Desi s-a vehiculat des numele calugarului franciscan, Roger Bacon, ca autor al manuscrisului Voynich, identificarea a doua plante „americane” printre desenele misterioase: floarea soarelui si piperul „chayenne”; face imposibila datarea sa mai devreme de 1492, anul in care Cristofor Columb debarca in America Centrala, acolo de unde avea sa aduca in Europa cele doua plante.

Mult mai aproape de profilul autorului, care nu putea fi decat una dintre mintile luminate ale epocii, pare a fi John Dee, magicianul, astrologul si alchimistul aflat in slujba reginei Elisabeta I a Angliei (1533 –1603). Insa, desi isi nota cu meticulozitate activitatile, inclusiv calatoria la Praga in perioada in care regele Rudolf al II-lea cumpara documentul Voynich, Dee omite orice referire la bizarul manuscris. Este posibil, cred unii specialisti, ca nevoia sa permanenta de fonduri sa il fi impins spre redactarea inscrisului asupra caruia sa fi lansat zvonul ca este scris de insusi Bacon, asta pentru a-i conferi valoare in ideea unei viitoare vanzari.

Desi desenele din manuscris lasa sa se inteleaga ca ar fi vorba de un document realizat cel mai tarziu in secolul al XVI-lea, nu este exclus ca insusi Voynich sa fi pus la cale plasmuirea acestui inscris, aparent medieval. Este cunoscut faptul ca polonezul stabilit la Londra, finanta gruparile antitariste din tara sa natala, iar vanzarea documentului fals ar fi constituit o sursa importanta de venit. Cu toate acestea, nici Wilfried si nici sotia sa nu vor vinde documentul pana in ceasul mortii, aceasta sarcina revenind Annei Nill, amanta si secretara lui Voynich, cea care, in necunostinta de cauza, va incasa numai 25.000 de dolari. Ca un amanunt, manuscrisul este asigurat astazi contra sumei de un milion de dolari.
Teorii asupra intelesului si destinatiei manuscrisului Voynich
Prima impresie, lasata de imaginile din text, ar fi aceea ca documentul este unul cu scop farmaceutic servind, cel mai probabil, ca manual in medicina timpurie. Nici varianta alchimiei nu este de lepadat atata vreme cat, pentru mult timp, s-a crezut ca informatiile oferite in manuscris duc la transformarea metalelor in aur sau la descoperirea Pietrei Filosofale.

Nici teoriile pseudostiintifice nu au intarziat sa apara, multi pasionati de criptologie fiind convinsi ca manuscrisul Voynich este, nici mai mult nici mai putin, decat un manual cu instructiuni lasat omenirii de catre o rasa extraterestra.

Crezi ca manuscrisul Voynich este un fals sau o opera veritabila? Spune-ti aici parerea despre cel mai misterios document din istorie!